La o primă vedere, suntem tentați să atribuim regimului comunist originea centralismului excesiv, însă realitatea istorică este mult mai complexă în această privință. Înaintea Primului Război Mondial, când unele provincii istorice românești se aflau sub imperii străine, guvernele de la București, din Vechiul Regat, au susținut în bună măsură politica de emancipare națională a românilor din Transilvania, Basarabia și Bucovina. Cel care a fost un veritabil artizan al acestui sprijin, Ionel Brătianu, s-a implicat atât oficial cât și în mod secret în beneficiul națiunii române din afara Regatului.
Ionel Brătianu, lider liberal, preocupat de dezvoltarea burgheziei românești, avea o viziune centralistă despre stat și relația acestuia cu societatea. Adept al intervenției statului în economie pentru a proteja firavul capital autohton, Ionel Brătianu credea că doar o administrație centrală puternică poate asigura dezvoltarea țării.
Contextul internațional din perioada interbelică nu a fost unul favorabil unei evoluții naturale și autentic democratice a României. Atât la Est cât și la Vest integritatea teritorială a țării noastre era puternic contestată. Exista la nivelul elitelor politice și culturale din România interbelică o adevărată fobie față de posibila dezmembrare a construcției realizate în 1918.
În astfel de condiții, Ionel Brătianu, care a rămas principalul lider politic până în 1927, a preferat să ,, strângă rândurile ", să centralizeze puternic administrația și statul român. Aceasta și pentru a evita orice tendință centrifugă ce s-ar fi putut ivi. Și în acest fel trebuie înțeles sistemul centralizat din perioada interbelică instituit prin legea administrativă din 1925, care oferea prefecților, ca exponenți ai guvernului în teritoriu, puteri semnificative. Brătianu imagina o Românie Mare care să reprezinte o mare putere regională, în măsură să joace un rol important la nivel european.
Deși ulterior, până la al Doilea Război Mondial, s-au mai legiferat și alte modele administrative, totuși tiparele centraliste s-au perpetuat în conștiința și practica politică din România.
Redactor-șef
Bruno-Adi Biringer
Jurnalist arădean cu peste trei decenii de presă scrisă, radio și televiziune. A debutat în 1990 la ziarul „Speranța” din Timișoara. A fost reporter la Mediafax și Radio PRO FM, redactor de sport la Pro TV, redactor la Ziarul Ziua, la Renașterea Bănățeană și Realitatea Bănățeană, la Radio Timișoara și la Televiziunea Arad, iar între 2005 și 2010 editorialist la „Europeanul”. Din 2016 realizează podcastul „Lista lui Bruno”. Din 2026 conduce redacția Pandar.
Comentarii(0)
Fii primul care comentează acest articol.
