Când mingea se încăpățânează, iar Dorobanțu o convinge. UTA bate Sepsi în prelungiri

Vineri seară, pe Arena „Francisc Neuman”, UTA a avut de făcut un lucru simplu în teorie și teribil de complicat în practică: să bage mingea în poarta lui Sepsi.

A făcut aproape totul cum trebuie. A dominat de la început până la sfârșit, a avut inițiativa, a construit, a ajuns în preajma porții adverse, a avut ocazii. Numai că, vorba arădeanului, mingea parcă n-o vrut și pace să intre! Și când nu vrea mingea, începe să te ia cu nervii.

UTA a avut câteva situații clare de gol, în timp ce Sepsi a pus mult mai puține probleme în ofensivă. Oaspeții au avut și ei momentele lor, dar per ansamblu partida a fost controlată de „Bătrâna Doamnă”. Problema a fost aceeași care ne-a mai mâncat și alte meciuri: în fața porții, băieții noștri s-au cam pierdut cu firea. Ocazii au fost. Execuția finală a lipsit.

Și când te uiți la ce se întâmplă pe teren, începi să te întrebi dacă nu cumva UTA și-a propus să ne țină în suspans până la ultima secundă. Ei bine, ne-a ținut. Până în minutul 91.

Atunci, în primul minut al prelungirilor arătate de arbitru, Dorobanțu a găsit în sfârșit cheia porții lui Sepsi și a făcut 1-0!

Explozie în tribune, explozie pe teren, explozie de bucurie. Și, probabil, câteva sute de tensiometre arădene care au decis să-și încheie programul de lucru pentru seara respectivă. Pentru că da, victoria a venit târziu. Dar a venit meritat.

UTA și-a dorit victoria și s-a văzut asta. Numai că echipa încă nu pare ajunsă la forma maximă.

Tzionis a avut o evoluție destul de mediocră, iar Abdallah și Papeau n-au fost nici ei la nivelul pe care îl așteptăm. Sunt jucători de la care se poate cere mai mult și, probabil, chiar ei știu asta.

În schimb, un subiect care merită discutat este Alin Roman. Folosit într-o poziție mai retrasă, lângă Mino Sota, Roman face și treaba aceea, dar parcă îl pui pe om să conducă un tractor când el știe să meargă cu mașina sport. Nu este poziția lui. Roman trebuie să fie mai aproape de zona în care poate inventa, poate pasa decisiv, poate scoate ceva din joben. Iar UTA are, în momentul de față, și alte variante pentru postul de mijlocaș defensiv. Pentru că se simte lipsa de creație. Iar unul dintre oamenii care pot aduce această creație este chiar Alin Roman, dacă este urcat puțin mai sus.

Poate că pauza competițională care urmează va fi un bun moment pentru a se mai așeza lucrurile. Victoria cu Sepsi vine într-un moment bun. UTA intră în pauza competițională cu trei puncte importante și cu ceva mai multă liniște. Peste trei săptămâni urmează deplasarea de la Botoșani. Și, după victoria asta, speranța este ca UTA să nu se întoarcă de acolo cu mâna goală.

Până atunci, însă, poate fi pus la punct ceea ce încă scârțâie. Pentru că echipa arată că poate domina, arată că își dorește, arată că poate câștiga. Mai trebuie doar ca toate piesele să înceapă să funcționeze ceva mai bine împreună.

Și încă ceva: tribunele Aș lăsa la urmă un lucru care merită spus apăsat. Nu au fost foarte mulți spectatori la meci. Și nu este prima dată când vedem asta. Și la partida cu Csikszereda tribunele au fost departe de ceea ce ne-am dori la Arad.

De ce? Eu cred că unul dintre motive este prețul biletelor. Arădenii vor fotbal. Se vede asta atunci când echipa are nevoie de ei. Iar vineri seară, cei care au fost în tribune au făcut exact ce trebuia: au împins echipa spre victorie. Dar trăim într-o perioadă în care oamenii își calculează fiecare leu.

Poate că ar fi momentul ca și clubul să se gândească la o politică diferențiată a prețurilor, una pentru meciurile care aduc, în mod firesc, stadionul la capacitate maximă – cu Dinamo, Rapid, FCSB, Craiova și alte formații cu tradiție și mulți suporteri – și o alta pentru partidele în care, realist vorbind, nu există perspectiva unei arene pline.