Nădlac II: Prima imagine a României Schengen-un amalgam de birocrație și paragină. Un activ de milioane de euro lăsat de izbeliște
În timp ce Ungaria sau alte state transformă fostele vămi în parcări cu Wi-Fi, dușuri, restaurante și stații de încărcare electrică pentru tiruri și turiști, la Nădlac II, CNAIR reușește performanța de a ține sub lacăt un spațiu gata construit.
Situația de acolo, aflat în administrarea CNAIR (prin DRDP Timișoara) este, din păcate, exemplul clasic de „Triunghi al Bermudelor” birocratic, unde o infrastructură uriașă de zeci de hectare - platforma gigantică de la Nădlac II, care a fost configurată ca punct major de control la frontieră pe autostrada A1 - zace abandonată și se degradează pe zi ce trece, exact la intrarea în țară.
Odată cu intrarea completă a României în spațiul Schengen (inclusiv terestru), tonetele de control au devenit inutile, fluxurile de trafic s-au eliberat, iar gheretele Poliției de Frontieră au fost trase pe linie moartă. Teoretic, spațiul trebuia să devină o parcare modernă de tranzit. Practic, s-a pus lacătul.
Cum arată dezastrul în prezent
Dacă treci acum pe la Nădlac II, imaginea este una dezolantă și complet nedemnă de o țară europeană:
-Infrastructură nefolosită: Clădiri administrative moderne, copertine uriașe, cabine de control și spații destinate logisticii stau goale, cu geamuri prăfuite sau sparte.
-Mizerie și degradare: Asfaltul de pe platformă a început deja să cedeze (apar gropi din cauza tonajului greu care a staționat în trecut), iar curățenia lipsește cu desăvârșire. Grupurile sanitare sunt fie încuiate, fie într-o stare igienică deplorabilă.
-Zero utilitate publică: În plin sezon estival, când mii de români din diaspora se întorc în țară sau pleacă în concedii, un spațiu care ar fi putut deveni cel mai mare și mai modern hub logistic sau parcare securizată din vestul țării este doar o barieră de beton și fier mort.
De ce este totul închis
Sursele noastre din culisele administrative arată că blocajul este unul pur românesc – nimeni nu își asumă administrarea activă și paza zonei.
-CNAIR susține că rolul lor principal este strict întreținerea drumului (carosabilului) și că transformarea zonei într-o parcare securizată cu facilități comerciale necesită alte proceduri de concesionare care avansează în ritm de melc.
-Poliția de Frontieră s-a retras din ecuația controlului curent, lăsând clădirile în sarcina drumarilor.
-Administrația locală nu are pârghii legale să intervină pe terenul Ministerului Transporturilor.
Astfel, fosta vamă Nădlac II a devenit cel mai mare monument al neputinței birocratice din vestul României.
O platformă gigantică, dotată cu clădiri și utilități care au costat milioane de euro, zace complet abandonată și încuiată sub lacătul CNAIR, în loc să fie transformată într-un hub logistic modern sau într-o parcare securizată pentru mii de șoferi. În plină eră Schengen, prima imagine pe care România o oferă celor care trec granița este una de paragină, mizerie și dezinteres instituțional absolut.
sursa foto: Poliția de Frontieră
Notă: Acest articol a fost realizat cu asistență din inteligență artificială și verificat de redacția Pandar.
Redactor-șef
Biringer Bruno-Adi
Jurnalist arădean cu peste trei decenii de presă scrisă, radio și televiziune. A debutat în 1990 la ziarul „Speranța” din Timișoara. A fost reporter la Mediafax și Radio PRO FM, redactor de sport la Pro TV, redactor la Ziarul Ziua, la Renașterea Bănățeană și Realitatea Bănățeană, la Radio Timișoara și la Televiziunea Arad, iar între 2005 și 2010 editorialist la „Europeanul”. Din 2016 realizează podcastul „Lista lui Bruno”. Din 2026 conduce redacția Pandar.
Comentarii(0)
Fii primul care comentează acest articol.